Toata viata cioplise piatra
pe care o facuse sa vorbeasca
in fel si chip;
Dupa moarte oamenii au considerat
ca a sosit timpul ca el sa ocupe
un loc mai mare in recunostinta lor
Drept pentru care s-a zidit in graba
un muzeu impunator
si toate obiectele sale marunte
adunate acolo
Si chiar inima ciolitorului
trebuia expusa intr-un recipient
ca privitorii sa-l simta
macar de acum inainte
mai aproape de ei
O inima batrana si plina de cicatrici
Inaintea vernisajului insa, cineva grijuliu
a inlocuit-o cu una tanara si viguroasa
apartinand unui donator necunoscut
decedat in imprejurari neelucidate
|