La mine-n suflet e furtuna
Si secetele crapa lutul
Cand vin zapcii si cer tributul
Pe bruma razelor de luna;
Pe tot ce-a fost si-nca mai este,
Imi cere vesnic cate-o dare
Acel ce-a devenit mai mare
Peste cei mici, ca-ntr-o poveste
Si poezia ma destrama
De malul meu cotidian
Si iar ma tese intr-o trama,
De pe un alt meridian
Si-o sa ne-aduca resemnati
Pe coama unui val Bosforul
Salupe cu-ncetinitorul
Ca altadata pe pirati;
La mine-n sufet bate vantul
Ca ziduri mari se prabusesc
Si pentru care-am sa platesc
Silabele zidind cuvantul.
|