Intre vorbe si-ntre fapte
E mereu un spatiu gol
Peste care un seol
Stapaneste ca o noapte
Oamenii de teama urca
Semnele care coboara
Cand lumina infioara
Lighioanele ce spurca
Si intoarce impotriva
Marginea dupa un centru
Vesnic temerea ei pentru
Naufragiu sau deriva
Totul ni se pare straniu
Nici aievea, nici in vis
Un abis intredeschis
Ca o mina de uraniu |