Ma condamn pentru orice eroare
De care aud la tot pasul
Lumea imi pune in carca impasul
Ca viata mea devine o teroare
Si-si pierde legitatea lui, compasul
Nu mai sunt acelasi care sunt
Nu mai sunt acelasi care-am fost
Rostul meu e sa fiu luat la rost
Pentru toate relele de pe pamant,
Asediat si fara adapost.
Sunt la fel ca voi un muritor
Abonat la truda pentru-o paine
De care am nevoie azi si maine,
De care nu ma pot lipsi in viitor
Ceea ce in fond cere si-un caine
Nu ma intrebati ca n-am raspuns
Cat vor putea nervii sa-mi reziste
Mai bine-n evul mediu la baliste
De sagetile arcasilor impuns,
Decat sa bajbai pe atatea piste!
|