Stimata doamna, amandoi
Privim oglinzile din noi
In care ape flutur vag
Cand amintiri adie trist
Ca un refren uitat de Liszt
Dintr-un regat de inocenta
Ajuns la ultima scdenta
Si-n care nu mai suntem noi
Copiii blonzi, caci amandoi
Am tot platit la vami intruna
Si-apoi ne-a despartit furtuna
Cu dune de nisip si sare
Si-si duce crucea fiecare
Lasand in urma urme, urme
In care noaptea vin sa scurme
Straini ce seamana cu noi;
De-aceea doamna, amandoi
Cu ochii plansi si suferinzi
Ne sterge apa din oglinzi
Cum valul marii lent nisipul
Cand bate vantul si disipu-l |