nimenea nu stie
cum trec prin stramtoare
cu noaptea in spinare
vadul Poezie
frica mea un adapost
zaua fiecarui lant
rugineste un Bizant
ca melasa un compost
cartile din raft
ma mustra tacut
paharul zilei l-am baut
cu fotoliul bruderschaft
una cate una
ideile vraf
pana maine luna
plange un seraf
stalpul batatura
paza la avut
omului limbut
nu-i mai tace gura |