ninge ca dintr-o fantana
cu rigoarea ei celesta
ca zapada manifesta
tirania ei de zana
posesiva ei iubire
diafane straie albe
bogatia ei de salbe
trece dincolo de fire
frig de crapa pietrele
fara lemne nu se-ndura
sobele sa dea caldura
sa-ncalzeasca vetrele
ninge ca o condamnare
toate diminetile
sa ne spele vietile
de pacatele murdare
gerul alb ne da de stire
ca patrunde frigu-n oase,
ca mor oamenii prin case
si n-ajung in cimitire
ninge fara incetare
rau ca nu mai luam in seama
cerurile ce ne cheama
sa venim in ascultare! |