Ma scol devreme. Sau prea tarziu
De fapt e noapte. Imi fac un dus
De parc-astept ca sa ma cheme
Un inger grav, acus-acus
Se sparge becul. N-am la schimb
Sa nu-i trezesc pe-ai mei ca dorm
Din agerimea mintii, nimb
Imi fac scriind batos, diform
Invingeti intunericul si voi
Luptandu-va pentru lumina
Ca asta-i singurul razboi
In care n-aveti nici o vina
Respira noaptea prin ferestre
Un vag parfum de tei, aparte
Refuza mintea orice zestre
Ce n-ar incape intr-o carte
Ascult de sus un dulce grai
Alearga pixul. Cum? Nu stiu
Si ca un cititor in Braille
privesc. Si nici nu vad ce scriu
Lucrez asa ca un orbete
Da-n orice lucru-i cate-un rost
Si pentru toti in alfabet, e
Un simt ascuns, ramas la post
Imi banui literele mari
Ce le astern cu stangacie
Noviciatule, atari
capcane-au fost. Si-au sa mai fie
Si scriu febril daca nu dorm
O nerabdare ma zoreste
Poemul asternut diform
Cand restul lumii se trezeste.
|