Poezia aceasta a fost inspirata de plecarea in vest a unei doamne, prietena, avea editura, tipografie, am tiparit si eu o carte la dansa, (sotul, intelectual decedat) la copii. Problema de viata. Nimic mai mult.
Noi nu mai suntem de mult tineri
Doar un strop de ploaie calda
Noaptea sufletele scalda
Ca-ntr-un basm cu sfanta Vineri
De ce vreti sa fiti straina
Intre cei care firesc
Tac si va compatimesc
Pentru-o nestiuta vina?
Si pe strada si la piata
Vor vorbi o alta limba
Si revolta asta schimba
Rostul omului in viata
Veti simti lacrimi fierbinti,
Puntile care se rup
Ca va iese sufletul din trup
Pentru dorul de parinti!
Un vecin de palier,
Un postas, un politist
Doamne, cat va fi de trist
Universul de stingher!
Nu-i nevoie de mult fler
Si nici muzica de Liszt
Ca sa vezi cat e de trist
Daca nu ai locul tau sub cer!
Tara, doamna e o brazda
Ce ne-a fost data de sus
Si Voi mergeti in apus:
Pentru ce? Sa stati in gazda?!
Stropul asta de tarana
Pe care-l lasati in urma
Maine-n inima va scurma
Si-o sa plangeti iarasi pana,
Va veti revedea copila
Intr-un plai, batran un faur
Ingerul cu par de aur
Si o dragoste subtila
Doamna, sufletul ramane
Unde odihnesc stramosii
Geana aurorei rosii
Unduind, leagana grane
Si va vor umbla prin vise
Intrebandu-va de ce
Ati lasat s-alunece
Stalpii de la paraclise?!
Si-o sa plageti si-o sa vreti
Sa va nasteti iar romanca
Unde fiecare stanca
Aminteste despre geti!
|