Geaba coperis de tigla
Injghebeaza cate-un rost
Sau vremelnic adapost
Cand n-ai propria ta sigla
Cat alergi si te mai cauti
Iluzoriu prin imperii
Suflete, sa nu te sperii
Ca si ingerii-s precauti
Gem stradanii cat n-ajungi
Sa atingi un vis cu mana
Si esti dus cu anasana
Pan'la printii nibelungi
Viata-ntreaga doar o goana
Dup-o geana de lumina
Adierea ei straina
Un capriciu sau o toana
Ce-ai sa faci robit de zborul
Care te-a invins si inca
Vin iar fluturii si plang, ca
Nu le-a mai ajuns fiorul?
Unde-i dramul de speranta
Si cu care te-ai nascut?
Viata ca un atribut,
Pierde-n orice circumstanta
Nopti albastre plang cu duzii
Pasii rataciti in stepe
Cand alaturi, la un step, e
Tara marilor iluzii
Unde-i ingerul, trimisul
Ce-mi pazea noapte de noapte
Cu duioasele lui soapte
Fraged somnul meu si visul?
Dati-mi iar abecedarul
Cata vreme se mai poate
Unde nu se mai bat gloate
Sa-si rastoarne-ntruna carul
Dati-mi neaua mea curata
Si pe care n-aveati voie
s-o intinati. Caci intre voi e,
Orice vorba, maculata
Eu sunt numai pierzatorul
Bucuriilor de fapt,
Cel cazut in primul rapt
Si-astept rascumparatorul
|