O ceasca de cafea. Vreau s-o degust
La adapost de intrigi pe terasa
Ca incepand de astazi nu-mi mai pasa
Daca-mi surade un amurg mai frust
M-am nascut cu un optimism robust
Dar orice stangacie ma apasa
Si-n dimineata asta de melasa
Imi incoltesc iar muguri pe arbust
Eu nu-i acord virtuti ce nu le are
Si-i superflu atunci sa mai reneg
Deci va invit ca orice bun coleg
Sa-mi tineti compania de rigoare
Caci nu dezleg nici partea, nici intregul
Sa poti sa spui: pe cel mai bun alegu-l! |