O picatura de tristete
Paharul vietii se tot umple
Coboara toamna pe fanete
Sa poata iarna sa se-ntample
Si valurile izbesc zidul
Iar marea presimtind uscatul
Coboara valurile frigul
De-alungul tarii si de-a latul
O picatura de tristete
Prin poienisuri si rasuri
Cu amintiri de vechi sanete
Si cai in trap purtand trasuri.
|