O ploaie zorita si iarba valvoi
Cocorii amintirilor tipa
Amiaza coboara-n apus pe-o aripa
Cineva sparge oglinda din noi
Un secol bolnav ne incita
In zori sa sarim ca hotii pe cai
S-o stergem ca vulpile noptii si-ncai
Sa dam foc la cuferele cu dinamita
Pe ulita mare ce duce in centru
Ferestrele negre se-nchid la un semn
Pe lucruri se cerne un aer mai demn
Ca un sigiliu definitiv pentru
O suta de ciori se aseaza pe porti
Intregul oras e doar un tunel
Si numai un cioclu mai iese din el,
Ca ceilalti in urma sunt morti
|