Privesc pe geam cum bate ploaia
Si ma inchipui dincolo de nori
Plimbandu-ma de-atatea ori
Dupa capriciul ei, odaia
Tristetile din nou ma-ncearca
Si totusi nu vreau sa cobor
Las locul liber tuturor
Si manuscrisele-ntr-o arca
Si cum plutesc de bunavoie
De restul lumii ma despart
Atatea albe nopti de cart
Si testamentul lui Ahoe!
|