S-a aruncat un om de la etaj
Si lumea-n jurul lui s-a strans ciopor
Starnind si frica, panica, fior
Caderea lui taiata de-un fior
Un suflu cald i-a fluturat pe buze
Mai incercand sa se ridice de pe jos
De parca ne-ar fi cerut noua scuze
Ca n-a putut sa moara mai frumos
Poate ca s-a omorat din teama
Sa n-ajunga altora povara
Si-a simtit deodata cum il cheama
Cineva, din viata, in afara
I-a tasnit pe nas, urechi si gura
Un sange gros si negru, revoltat
Cu ultima privire, fara ura
Ne-a spus atat: Ca moare impacat
Si-a iesit un om din adunare
Batran si garbov ca de-abia paseste
I-a aprins la cap o lumanare
Ca sa moara si el crestineste. |