Stau acasa doamna
Si privesc cum bate
Ploaia mea de tomna
Lucrurile toate
Ca o nalucire
Coborand din vis
Peste-ntreaga fire
Pusa pe-un abis
Oameni cu umbrele
Searbad sacrificiu
Uzi pana la piele
Se duc la serviciu;
Nu merg nicaieri
Stau ca-ntr-o cutie
Cheltuind averi
De melancolie
De aceea doamna
Gandul mi se-abate
Inspre-o alta toamna
Singura din toate,
Blanda si domoala
Printre ani abrupti
Cand mergeam la scoala
Cu bocancii rupti,
Intr-un sat aproape
Dar ramas departe
Vis furat de ape
Dintr-o alta carte
De aceea doamna
Am prins sa va scriu
Cu lacrimi de toamna
Atat de tarziu
|