In metronom numai aluzii
O sonerie, o scrisoare
Primesc pe presuri zburatoare
De la o bursa de iluzii
Si n-am curajul s-o deschid
Cocorii tineri fara numar
Mi se aseaza bland pe umar
Si ma indeamna s-o deschid
Ce cai ascunzi tu, subterane
Cu scrisul tau indescifrabil
Cand orice zbor in dirijabil
E plin de riscuri veterane?
O neglijez pe noptiera
Cascade vag imi asalteaza
Zadarnic vigilenta treaza
Pe-aceeasi veche filiera
Poate vreo ruda disparuta
Sa-mi fi lasat vreo mostenire?
Eh as, la simple ei citire
De andrisant, vad o bancruta!
Frustrarea duce la impact
Si abstinenta la virtute
Busole sar din ace. Nu te
Mai amagi lipsit de tact.
Deschide-o. Inca nu. Si totusi
Isi joaca rolul ei prudenta
Ca tot privesc corespondenta
Ca un buchet tarziu de lotusi.
Si-o presimtire ma apasa
Ca o somatie scadenta
Scrisoarea asta decadenta
Ca niste struguri de melasa;
Noroc sa fie? Ghinionul,
Care ma stie mult mai bine?
Cu banii pentru aspirine,
Nu pot sa strang eu milionul;
Statui de var, scrisori surpriza
Si tot elanul retezat
Pe piscuri, sus pe Retezat
Adie vag de tot o briza.
|