Se desira noaptea lung peste atol
Vantul jucaus salta ghemotoace
Arlechini de aer care prind sa joace
Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lana coborand in pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vanturata face un ocol
Ácelor acele de-nfipt in cojoace
Oamenii de parca nici nu se mai vad
Au cerut refugiu in visele lor
Plang melancolia fiecarui zbor
Si cu gandul vesnic la un alt prapad;
Zorit metronomul bate uniform
Si furtuna vine. Insa ei tot dorm
|