Zefirul bland patrunde prin saloane
Si mangaie duioase draperii
Reinventand uitate simfonii
Cu fosnetul de rochii si jupoane
Prin aer translucid de ametist
Iluminat de vechile vitralii
Mai dainuie si astazi de la dalii
O unda de parfum, din cel mai trist
S-au risipit in timp stapanii
Prin cronici prafuite si cavouri
Singuratatea marilor tablouri
Mai grea e la sfarsitul saptamanii;
De nicaieri un zvon. Sau adieri
Nici majordom sau vreun stilat valet
Cu pasi de lebada in menuet
Nu tulbura aceste incaperi
Impersonale amintiri tarzii
Se-agata de armuri si de blazoane
Pe cand zefirul trece prin saloane
Mangaind duioase draperii
|