moto:
Chiar de nu te infioara
O sa-i simti in preajma ta
Cand incepe sa te doara,
Aerul din a putea
------------------------------
Suntem satui de-atata boala
Ca putem sa dam si imprumut
De pe-o perna capul ni se scoala
Si-si cauta o alta asternut
Ni se surpa zidurile bolnave
Mucegaiul le-a cuprins spre nord
Si se-nchid cetatile bolnave
Ca un flux de sange dinspre cord
Si orice boala naste alta boala
Si nici una nu ne e straina
Ca invatam intruna ca la scoala
Drumul cel mai scurt inspre ruina
Nu ne mai ajuta medicatii
Decat doar sa ne scurteze drumul
In halate albe, consacratii
Prin saloane-i raspandesc parfumul
Si ruina dusa pe picioare
Zilnic mai aproape-i de apus
Ca de-un timp nimic nu ne mai doare
Si-acolo unde mergem, dureri nu-s
Cand mai vine cate-un oaspe nou
Sprijinit de sora dintr-o parte
Intra in salon ca-ntr-un cavou
Pana trece dincolo de moarte
Se micsoreaza vesnic universul
Si tavanul mai putin inalt e
Pe langa paturi ni se frange mesul
Ca mesageri ai lumii celeilalte
Ca moartea noastra e domoala
Atata cat in vieti n-am incaput
De pe-o perna capul ni se scoala
Si-si cauta o alta asternut
|