Orasul nostru, nu stiu ce mister
Se estompa cu totul in eter
Privesc oglinzile si-mi pare
Ca suntem doar contururi miscatoare
Si-n aceasta seara iluzoriu
Ma exilez pe tarmuri de ivoriu
Cand varsa luna raze de margean
In alchimia marelui ocean
Las lacrimile versului sa cada
Peste simbolurile de zapada
Odata cu cainta mea tarzie
Desi ce a murit, nu mai invie!
Recitesc poemele si plang
Biet lastar in umbra unui crang
Intr-un tinut de frezii si magnolii
Delimitat de marginile colii
Ne-am despartit dar n-ai luat aminte:
Te-am recompus din semne si cuvinte;
Orice pustiu e insemnat de-o oaza
Cu tot nisipul lui doar intr-o vaza!
|