O neputinta, iz de mucegai
De ape clipocind peste tenebre
Si-un dor nespus de herghelii de cai
Vanduti necunoscutei din algebre
Nu mai gasim curaj in anuare
Dar ne mintim ca el ne tot sporeste
Privighetori cantand a disperare
Pe cer, un nor ia forma unui cleste
Aceiasi din blamati se tot implica
La impartitul zilnic de tain
Si-n pacea sociala la adica
Venind cumva din partea lui Cain
Se otraveste aerul cu-ncetul
Si filtrele, vedeti, sunt interzise
Aceasta e dilema noastra: bietul
Telefon, ca nu mai are fise
Śmbrele, mereu mai ezitante
Hotarasc cu greu sa ne urmeze
Se vand in targ tablouri cu infante
Purtand duios pe umere, cinteze
|