Ploaia cade oblic peste noi
Vantul iarasi a tristete suna
Parca-si rupe ultima lui struna
In frunzisul vested din zavoi
Urmele de pasi raman intacte
Un pamant jilav plin de striatii
Parca suntem singuri vinovatii
Clar-obscurul pe cat de compact e
Ploaie deasa si marunta
Sufletele devastate
Ca semanam cu doua state
Care in tacere se confrunta
Cata greutate iar aduna
Gandurile de acelasi soi
Ploaia cade oblic peste noi,
Vantul iarasi a tristete suna |