Mor si cai si cavalerii
Inghititi de nopti si toamne
Domnilor, tinere doamne
Trec prin noi ca rinocerii
Rochii moi de crinolina
Si saloane cu clavir
Doru-n inimi cand suspina
Decat noi, mai abitir
Frezii tandre se usuca
Plansul nu ne mai ascunde
In privighetori de duca
Din lacasul vietii scunde
Trece timpul. Vine schimbul
Nu mai e de mult o gluma
Domnilor, paleste nimbul
Diferenta e o suma
Si cu care datorie
Mori in fecare zi
Totul e oratorie
Pana cand nu va mai fi
Mor vocalele in noi
Si n-ai ce sa pui in loc
Nu mai cresc altele noi
Nici mai bune, nici deloc
Ne-a pascut seceta care
Ne-a iubit de mici si daca
Plange vantu-n fiecare
Toamna, cu ciochini de baca
Fiindc-am ras si-am plans utópii
Peste care n-am putut,
Doamnelor ca niste dropii,
Printul nu ne-a cunoscut
Doar un zambet de avere
Ca sa urci un dulap sus
Si sa treci cand ti s-o cere
Dintr-o lipsa, intr-un lapsús
Pentru cata amagire,
Sa nu cauti vinovatii,
Ne-am pierdut de mostenire
Si nu mai vin cruciatii
Si nu mai vin cavalerii
Inghititi de ploi si toamne
Domnilor, tinere doamne
Trec prin noi ca rinocerii
|