Doi pisoi naivi, imi stau in poala
Si torc un fir de calm imperturbabil
Intelepciunea care e, probabil,
O scurgere tacuta si domoala
Mediteaza ei, meditez si eu
Cocorii lumii zboara peste ape
In care vin sa se ingroape
Fiecare soclu cu un zeu
Absent, rascolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsa
Parca mi-ar spune: - Asta-i doar o farsa,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;
Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniste senila
Si dintr-odata mi se face mila:
Care din noi, mai mult noroc avum?!
Si-atata-ntelepciune vag respira
Pedanteria lor subtire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descant suav de hetaira,
De parca stiu secretele ce trec
In lume peste caste, peste plebe
Si ar voi cumva sa ma intrebe:
- Ce ne privesti ma', parc-ai fi zevzec?!
|