colindam adese
zilele propice
cand cadeau popice
nucile culese
serile inapt
tizul anti-izul
inundau parbrizul
nestiut in fapt
toamnele din burg
vasele din rada
se opreau sa vada
pata din amurg
stanta un popas
pasarea divina
ne umplea de vina
fiecare ceas
tandra o busola
scotea dintre ace
zilele cu pace
plansul de viola
zborul absolut
ruga in tacere
singura avere
teama de rebut
|