Zori de zi strapung uitarea
Ce-o ninsese blanda noapte
Visu-i dus, cu blande soapte
Ce-i invaluie plecarea
Te ridici, privesti in zare,
Insa zarea nu te cheama
Totu-n juru-ti se destrama
Si te-mpinge-n disperare.
Gol in dreapta, gol in tine,
Gol in tot ce te-nconjoara
Si din lume vrei afara
Nefiinta sa te-aline.
Dar nu pleci. Ramai, si-n soapta
Iti promiti ca niciodata
Inima n-o sa-ti mai bata
Pentru-alti ochi, alt vis sau fapta.
Ca nici luna, vers ori floare,
Chiar de-ar fi mai dulci ca mierea,
Si-ar aduce mangaierea
N-o sa lasi sa se strecoare.
Si te-nvalui in marama
Ca-ntr-o noapte fara pata
Mandra ca o nestemata
Dar taioasa ca o lama.
Floare mica, prea-ncercata,
Vis neprihanit al marii,
Ai uitat calea visarii
Si-ai ramas nemangaiata.
Treci, prin lumea trecatoare,
Vis, fugind de alte vise.
Portile nu-s toate-nchise
Pentru cei uitati de soare.
Fir zglobiu de apa vie
Chinuit de amintire
Nu-ti uita a ta menire:
Esti izvor de bucurie.
Trecatori, prin goale vise,
Ne-ntalnim o clipa, doua,
Si, ca boabele de roua,
Disparem prin usi deschise
Si atunci te-ntreb, minune
Ce doar unii stiu s-o vada:
Viata-i fulgul de zapada
Sau eterna rugaciune?
Prea-frumoasamandra floare
Lumea-ntreaga e natanga
Inima sa nu-ti mai planga
Razi cu mine catre soare!
|