barbatul pe care l-am iubit
era cheia universului
cu el deschideam caseta cu amintiri
castelul parasit ideile filosofilor
tari precum nucile de cocos
duminica eram cei mai fericiti
atunci cand obtineam permisiunea
de-a deschide usa raiului
insusi Dumnezeu
ne trimitea taxiul la poarta
pentru a-i deveni musafiri
cel mai greu ne-a fost
cand am patruns
in camera timpului prin efractie
pentru a-i deschide seiful
din el au inceput sa cada
capul lui Ioan Botezatorul
al Mariei Antoaneta
credinta si pacatul
intentia noastra a sangerat
cand am incercat sa curatam
spinii unor cactusi atemporali
si inima
cand si-a abandonat ingerul
la casa de batrani |