Prin ținuturi de balada
Trece Voda cu-a lui spada,
Vlad dreptatea o-mparțește ,
Si vicleanul nu razbește .
Boieri mari și boieri mici,
Logofeți,flacai voinici,
Toți de frica nu clintesc ,
Pe Vlad Voda-l pomenesc.
Iar cand Voda Țepeș zbiara,
Tot poporu se-nfioara,
Daca Voda poruncește,
Boierimea se zburlește.
Cand dusmanul ne-ncolțește,
Țepeș Voda se-opintește,
Toți de spaima amuțesc,
Se albesc și inlemnesc.
Iar talharul și borfașul
Ce-și gasira de-acum nașul,
Se crucesc și nu-ndraznesc,
Sa mai fure ,c-o pațesc.
Vestea ce se raspandește ,
Lumea-ntreaga ocolește,
Ca Vlad Voda Neinfricat,
Și pe turc la-nspaimintat.
Tot Stambulul clocotește,
Se aduna și urzește,
Ca ghiaurul razvratit,
Este aprig,neclintit.
Și de spaima ce-o aflara,
Otomanii-n asta țara ,
Vorba-n vorba raspandira,
Pe Vlad Voda-l pomenira.
Cum ca crudul crai valah,
La-ncruntat și pe Alah,
Și pe turci ia pedepsit,
Torturat și chinuit .
Otomanii se adunara,
Oaste mare isi aflara,
Din Stambul in goana mare,
Au pornit puhoi calare.
Ca pe Vlad sa -l pedepseasca,
Din cruzime sa-l opreasca,
Și tributuri sa plateasca ,
Razvratiri sa nu pofteasca .
Ieniceri cu brațul tare
Au venit cu mic cu mare ,
Pe al lor cap purtau turbane,
Și la briuri,iatagane.
Voda Vlad cel neinfricat ,
Și in lupta avintat,
Parjoli gradinile,
Otravi fantinile .
Iara turcul insetat,
Istovit și-nfometat,
Dup- atita drum și chin,
Ce baura? Un venin!
Și acestui chin amarnic,
Ce facu din turc un jalnic ,
Se adauga si umilința ,
Și- au ramas doar cu credința.
Iar coșmarul ce-l traiau,
Nicidecum nu-l banuiau ,
Și in fața lor vazura ,
Un peisaj ce ii facura ,
Sa le tremure șalvarii ,
Și sa scape toți biștarii,
Și cu ochi ca niște cepe,
Ei vedeau,infipți in țepe,
Turcaleți in agonie ,
Ce-i razboiul? O prostie !
Iara cei ce mai traira,
Drum acasa iși croira ,
La nepoți ei povestira ,
Cum ghiaurii ii sfarșira !
|