Intr-o zi dogoritoare
Peste Dunare, in zare,
Se ivi o oaste mare ,
Iar primejdia apare.
Este ceata de pazvanți,
Mercenari cu mulți talanți,
Și conduși de-un razvratit,
Pazvantoglu cel smintit.
Este pașa de Vidin,
E Pazvanti cel hain,
Fiu de paznic de-nchisoare,
Ferecata cu zavoare.
Iar oștenii lui fațarnici ,
Ce in drumul lor navalnici
Pustiira totu-n cale,
Iar in urma lor doar jale.
Recompensa pe masura,
Bani,femei și bautura,
Lacomie ,desfatare,
Paguba și desfrinare.
Iara maine-n zori calare,
Vor porni in graba mare,
Spre Craiova in galop,
Iar in urma lor potop.
Printre strigatele amare,
De naduf și disperare,
Ei blesteme auzeau,
Ce spre ei se indreptau.
Din Craiova cea iubita,
Pin- acum nebiruita,
Ramasese fum și scrum,
Pirjolita de un nebun.
De Pazvanti nemilosul,
Șmecherul și ticalosul,
Ce poftea mereu avere ,
Mareție și putere!
Ei Craiova parasira ,
Spre Bucale o pornira,
Ganduri negre ei urzeau
Jaf și crime planuiau.
Pazvangii izbutesc,
Capitala cuceresc,
Anarhia e in floare
Adevaru -i crud și doare ,
Nu mai e senin nici soare,
Bucureștiu -i stins și moare
Hoțomani ,rau voitori,
Vagabonzi și cerșetori,
Cu pazvanții se unira ,
Debandada o pornira.
Haosul se instaleaza ,
Criminalii se distreaza ,
Cand pe-o creanga, cucuveaua
Prevestea sumbra beleaua
Iar Pazvanti, haimanaua ,
Iși fuma senin luleaua.
Iar la Turnu-Magurele,
La -nchisoarea cu zabrele ,
Construi un avanpost ,
Ce era cu mare rost.
La Vidin el se intoarce
Prada de razboi el stoarce
Un viclean și un rebel
Manuit de-un singur țel.
Pașa autoproclamat,
Și de Poarta ,renegat,
Un strateg neintrecut ,
Ce nu se dadea batut.
Pina nici Selim cel Mare ,
N-a putut sa il doboare ,
Nici a treia staruința ,
Nu-i aduse biruința,
Și-a ușchit - o din oraș,
Pin la urma pagubaș ,
Iar Pazvanti cel trufaș ,
Un neghiob și un borfaș,
Iși radea mereu in barba,
Ca din nou in a lui salba,
Va intra belșug și aur ,
Și va strange un tezaur .
El moneda iși batu,
Cu-al sau chip el o facu,
Pașalicul de Vidin acuma ,
O sa știe o lume-ntruna,
Este stat in stat ia-ți seama,
Pentru mulți e chiar o teama ,
Ca Pazvanti cel nemernic ,
In urgie de netrebnic ,
Ce pe el il tot apuca
Multora le da de furca,
Va urzi un plan demonic ,
Și va spune chiar platonic ,
Eu sunt statul,statul sunt eu ,
Și se crede Dumnezeu .
Dar sfarșitul e aproape,
E pandit de dupa pleoape ,
Iancu Jianu cel Zapciu,
Un haiduc și un zglobiu ,
Cauta-va razbunare ,
Pe Pazvanti sa- l omoare.
Și la lupta dreapta-l cheama ,
Cu pumnalu-i de alama ,
Crestatura- n ochi ii face ,
Chior și -nsangerat el zace .
Nu-l ucide inca Jianu ,
O sa-l cruțe pin la anu,
Ca sa fie invațatura,
Pentru cei care cu ura,
Au calcat pe-acest pamint ,
Iar cenușa lor in vint ,
Se va spulbera arzind
Iar pandurii tot cintind ,
Hora mare ascultind ,
Pe Jianu onorau,
Și in versuri laudau !
Peste ani va dainui
Vorba mare va trai
Cine nu-i cu noi? Avanti!
Ca pe vremea lui Pazvanti !
|