Se rup uitate testamente pe tronul tau de piatra rara..
Se rup si zilele sfarsite..si lumea tot nu vrea sa stea..
Se sting zgariate incidente tot intreband de se putea..
Dar nimeni nu le mai admite..si lumea tot nu vrea sa moara
Se ard banale foi patate..cerneala neavand putere
Si scrum se fac ziare goale cu pagini rupte intr-o doara
Dansand pe ritmmuri prea mizere ma pregastesc sa ies afara
Si-mi fumul negru de tigara ma-nnec..dar tot nu simt durere
Doar gandurile ma omoara ..doar ele ma-nsotesc alene
Si-n infinetele poeme..imi plimb potaia rea pe seara
Prin parcurile cu probleme mai trece -un gand , un an , o vara
Si timpul parca ma duboara, fugind ca sangele prin vene..
Si arde totul langa mine ..se sting ..eu le privesc in gol
Si-n viitorul cu suspine alearga toate ..plang usor
Se duc si mor evenimente , prieteni toti in cremator
Ne arde timpul., .fuge vremea.doar eu raman si nu mai mor..
|