Lumina e ca o magma,
in care intru tot mai adanc.
Imi zangan lanturile
chiar si atunci cand rad.
Si e atata cer, atat de mult cer
dincolo!
Si eu am radacini grele, atat de grele,
in rand cu pomii de aici
Lumina e ca plumbul ars
in nari,
in gura,
in piept;
si ce limpede e la voi, dincolo
si cat de simplu
e totul,
cand nu mai are ce arde
in tine.
|