Trec printre aparente
deghizate in copaci de toamna.
Gandurile cad moale si rotund
pe golul sufletului.
Uneori plec departe
si atunci mi se face
un dor cumplit de mine
Privesc la trupul incovoiat al liliacului
si imi amintesc clar cum aratau
bratele mele colorate in bronz si violaceu.
Cand umbli descult,
cerul prinde curaj si coboara putin,
dar numai putin,
atata doar cat sa-ti cuprinda
umerii cu prietenie.
|