Tanjesc deseori la libertatea
nebunului, a poetului
si atunci, simplu,
ma indragostesc.
Pasul meu se face
tot mai nauc
sub ochii lui
si alerg pe deasupra
furtunilor de nisip,
avalanselor,
hidoaselor guri de vulcani,
digurilor sparte,
pe deasupra diminetilor
vietii mele;
iar gandurile urca
sus de tot,
dupa suportul de cactusi,
dupa acoperisul fierbinte,
sa vietuiasca laolalta
cu fluturii. |