Astept un tren ce nu mai vine
O gara ce-a murit de mult
O umbra, pleoapa noptii o mai tine,
Ascunsa-adanc, in timp ce mai ascult
Un pas, un fosnet, o visare,
Un sambur cu amprente memorate
Tasnesc sageti, privirile-mi involte
Infipte-n golul firelor taiate.
O odisee inca nenascuta,
Sucomba in tenebre de tacere
Ca pasarea de foc, ramasa muta,
Ce-asteapta o a doua inviere!
|