De sub clopote de sticla,
razele dintai nascute, ma strapung
dezmortind picuri de roua,
lacrimile-ncremenite-n cerul ciung.
Fruntea ta, mister de vise,
gandurile isi ascunde dup'un nor
sfasiind abrupt tacerea,
amintiri se-nfig in carne si ma dor.
Iti mai simt pe buze gustul,
val de mare in talazuri sigilat
te respir, pulsam alaturi,
contopiti intr-un trecut de mult uitat.
Buzele-mi te mai pastreaza
rapsodie-a unei ierni de mosc si fum,
Mimetism tacut, empatic,
ratacit intr-un banal sfarsit de drum
|