Din faldurile grele de catifea baroca,
se desprind incet, gandurile mele
Unul cate unul, se lasa tacut,
cuprins de visari de matase fosnitoare,
de dantele lasciv atarnind de cate un sambure de adevar.
Broderii incarcate de mister il invaluie,
acoperindu-l cu perle din lacrima marii si valuri argintii.
Iar visele o iau inainte, printre mistice pandantive,
dansand un ritual pagan, al timpului incremenit de soapte!
Sa prinda din urma clipa e momentul!
Luna isi scalda chipul
in miile de fete ale gandurilor mele neslefuite.
Dar in fiecare dintre ele, se reflecta aceeasi imagine
Cine??? Cine??? Cine??? Cine???
Nu stiu! Si ies, scotandu-mi la plimbare
Vesmantul atat de-mpodobit al viselor mele.
|