Ascunsi in pod la tren si-n funduri de vapoare,
Ei tara si familia si-au parasit
Si au plecat in tari occidentale,
Satui de-atata trai nenorocit.
Unii-au ajuns cu chin cu vai,dar vii,
Dar altii au murit in ignoranta,
Cu miile,cu zecile de mii,
Pentr-o America,o Anglie sau o Franta.
Au colindat in stanga si in dreapta,
De la Apus si pan' la Rasarit.
Pe tot intinsul ce cuprinde harta,
Pentru un viitor mai fericit.
Nu e deloc usor sa fi strain in lume,
Sa fi servil,umil,dar totusi sa zambesti.
Cu lacrimile-n ochi,sa faci ce t-i se spune,
Iar cand ai lor te-njura,tu sa le multumesti!
Si nu exista dubiu:toti s-ar intoarce-n tara,
Uitand de occident ca de-un urat cosmar.
Caci sunt satui romanii,de chin si de ocara
Si sunt scarbiti de-asemeni,de viata de hoinar.
O,de-ar putea sarmanii,sa aiba si ei parte
De-un trai putin mai bun si mai imbelsugat,
N-ar mai pleca din tara,pe veci,pana la moarte
Si ar muri romani,cu sufletu-mpacat. |