O, de-asi avea o scara, sa pot urca la cer,
O scara de lumina,de lemn,sau chiar de fier,
Fiindca din totdeauna,acesta-i visul meu,
Dorinta mea cea mare:sa-l vad pe Dumnezeu!
Si sa-i vorbesc in soapta,necazul meu sa-i spun,
Caci El e milostiv si iubitor si bun.
Din sfera Lui mareata,la mine sa priveasca,
Iertandu-mi cutezanta umana;pamanteasca.
O scara de-asi avea sa urc pe bolta albastra,
Inconjurat de ingeri in slava lor cereasca.
Si spre Imparatie ei pasii sa i-mi poarte,
Misterele sa-mi spuna de dincolo de moarte.
Caci in aceasta lume,totu-i desertaciune,
Prea multa rautate,putine fapte bune.
Da-mi Doamne-o scara-acuma sa urc pana la Tine,
Asculta-mi staruinta,indura-Te de mine!
Doar Tu esti Salvatorul,ultimul meu recurs
In viata ce-mi ramane si-n ceea ce s-a scurs.
Esti ultima speranta,acum ori niciodata,
Da-mi scara sa ma urc la Tine-acuma,Tata! |