| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Resemnarea
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul cristiana
|
|||
|
Ieri era lumina si culoare, Unde a disparut raza de soare? In ce parte ar fi putut sa dispara? Bine ca am doua bucati de ceara Care-mi vegheaza terminarea finalului "Traiesc"ceva nou in drumul idealului, Am o senzatie specifica pentru prima oara. Deja sunt cinci zile de cand n-am privit Doar de doua incepuse sa-mi fie bine. Primele trei au fost c-au trebuit sa fie Acum imi amintesc dispretul ce m-a uimit. Credeam ca prin asta voi rezolva multe Si ca voi lasa ceva in urma Acum realizaz:am devenit o umbra Si-mi vad dezamagirile sute. Ultimul lucru pe care l-am traversat A fost o trecere inutila si rapida M-a privit o ora ca pe o imagine rigida. Eu sunt acum aici,lui nici nu i-a pasat. As vrea sa vii in golul asta imens Sa stiu ca simti acelasi lucru Ca umbra ta"traieste"tot asa intens Iar prezentul nu mai e asa sumbru. Nu-mi lipseste dispretul tau Prefer singuratatea mea Oferita direct din partea ta Care supravegheaza sufletul meu. Nu-ti cer sa vii langa mine Imi amintesc ultima ta privire Aveai un zambet de fericire Plecasem definitiv de langa tine. Acum nici lacrimi nu mai am, Nici sa ma ating nu reusesc Nu pot sa vad cum pasesc De acum incolo chiar nu te mai am. Nu-ti cer sa suferi sa plangi Oricum niciodata n-o vei face Te rog doar vino incoace, Vino,pentru fericirea care-o strangi! Bate vantul.Nu-l simt,trece prin mine Pentru prima data il vad,are culoare O sa raman aici inconjurata de disperare Are culoarea libertatii dar nu ma va duce la tine. Revin la rugaminte: vrei sa vii? Te astept maine dimineata Cel care ma va vizita intr-o alta viata Dintre toti,doar tu trebuie sa fii! Vrei sa-ti spun de ce tocmai tu? Am nevoie de prezenta ta in acest decor Nu-ti doresti sa-ti spun ca te ador, Asadar imi ajunge indiferenta ce mi-o oferi tu! Vreau de la tine o simpla amintire Amprenta ta pe o lumanare O s-o las sa arda asa in disperare Pana la finalul a ceea ce a fost iubire. Nu-ti face griji,nu-ti va arde urma O voi stinge eu inainte Asta e singura-mi rugaminte Care ma va ajuta sa-mi dispara umbra. Vreau cele trei degete pe bucata de ceara Ale acelei maini ce nu m-a atins niciodata O voi atinge dupa aceea stinsa,odata Poate voi plange fara lacrimi,asteptand sa dispara. Singur,fara intrebari, fara a vorbi Adio.te pierd la fel cum ai venit Nu pot sa-ti vorbesc,dar te-am iubit Nu poti sa ma auzi,dar te voi iubi! Acum chiar este ultimul refuz Deschid ochii,tac,n-am ce asculta. Nu mai am nici macar inima Care ma consola dupa fiecare refuz. A inceput si ploaia,astept plecarea Pasesc incet spre locul meu de veci, Ma asteapta toate acele pietre reci Care-mi incoltesc disperarea. M-am intors,m-am inchis In intuneric,in gol,in vesnicie Am aruncat o ultima privire Acum ma descompun ca orice invins. |
|||
Pune poezia Resemnarea pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |