Ninge.In iarna de afara,in viforul pornit
In inima-mi de gheata zace un dor infinit
Imi incolteste spaima,imi impietreste privirea
Zambesc cu raceala:ce dura-i despartirea!
Ma gandesc la "maine" fara a privi
Fara ca "azi" sa aiba vreun sens
La randul lui acel "maine" va fi
Imediat "azi"devenind apoi "ieri"
fara a avea un inteles.
Acel fulg ce-l vad inghetat afara
Cade pentru prima si ultima oara
Stie de unde vine, nu unde se-ndreapta
Nu cunoaste nimic alceva,doar asteapta.
Ne dorim cu-nversunare sa sfarsim prezentul
Nu realizam de fapt ca oricum trece
Nu traim clipa, nu avem regrete
Asteptam sa vedem ce se petrece.
Nu cunosc sentimentele esentiale
Nu stiu ce-i ura,ce-i iubirea
Ma confrunt doar cu cele banale
Care-mi distrug fericirea!
Fericirea cea cunoscuta niciodata
Ceva ce se atinge doar odata
Este doar un sunet in mijlocul tacerii
Speranta unei vieti in mijlocul durerii.
|