Incet pașim pe-a parcului carare,
si numai noi suntem in miezul serii.
vantul arunca peste noi o boare,
iar luna cu o raza sparge norii.
Simțim cum peste noi coboara frunze,
corabii ce nu știu arta plutirii,
iar foșnetul lor moale este marsul
la nunta-n care noi doi suntem mirii.
Vom trece, fara alai cum ti-am promis,
pe sub castani și salcii plangatoare,
va fi ca in povestea unui vis
cu clipe magice, dar trecatoare.
Stiam demult ca asa ne-a fost sortit,
un drum sa cautam fara incetare.
dar astazi impreuna l-am gasit
incet pașind pe-a parcului carare.
|