Cu trupul teapan,
privirea drept in fata
spre tine paseam
ca sa-nvat mersul;
dupa fiecare pas
frica era o stare de care
nu mai aveam nevoie,
un sicriu fluid
unde stropi nebuni
luau forma de turturi
cand am calcat stramb,
nu ti-am mai spus,
sa nu te dezamagesc;
nici cand visele mele
s-au mutat in tolba
unor postasi de-o zi
si n-am avut
cu cine sa mai plec la drum;
dar te-am cautat mereu,
iar cautarile s-au ghemuit in mine
ca niste arici ce se desfac
doar in ritualul altor cautari!
Draga mama,
acum,in sfarsit,
am invatat sa respir
prin teava de esapament
a atator absente
sunt bine.
|