| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ciuta
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul dezamagiri
|
|||
|
Prinzind in hora mortii, vắzduhul inghetat. Cắrắrile pắdurii, sint toate astupate Iar norii cern povara, de alb imaculat. La orizont lumina, se pierde in agonie Trắindu-si disperatắ cu slabele puteri Minutele rắmase,iar luna argintie Predắ stafeta noptii,fắcind din ziua ieri. Oprind din saltul sprinten, o ciutắ cafenie Adulmecắ vắzduhul cu gingasele nắri, Gonitắ de-ntuneric se-ndreaptắ spre cimpie Uitindu-se cu teamắ, spre cele patru zắri. Neintrecutắ-n goanắ pe-ntinderea pustie Se-opreste pe colinắ, scurtind din depắrtắri Pe cap, coroana micắ o poartắ cu mindrie Iar ochii mari si negri, viseazắ la chemắri. Deodatắ, peste codrii, se-naltắ corul foamei Infiorind de spaimắ suflarea din pắduri In casele rắzlete, se-nchinắ la icoane Flắcắii, scot din surắ tắioasele securi. Cu boturile-ntinse la lunắ, cer solie Sa dea ca pradắ mortii, un suflet de vinat Nắltind ca multumire, lugubra simfonie De urlete sinistre, ce bagắ spaima in sat. Incremenitắ ciuta, ascultắ imnul mortii Cu sufletul la gurắ si groazắ in priviri In muta disperare, inaltắ rugắ noptii Sa n-o zareascắ haita trecindo-n amintiri. Dar lupii vắd ofranda, sub tristul clar de lunắ Sắrind ca o nalucắ, nắmetii afinati, Cu ochi sticlind de foame, se-avintắ impreunắ Cu gurile cắscate, de singe insetati. Cu fiarele pe urmắ, micuta ciutắ zboarắ Nutrind scắpare in fuga pe-ntinsele cimpii Sắ-i spargắ pieptul bate, plắpinda inimioarắ Iar ochii, ii sint in beznắ, ca doua torte vii. Cu vintul impotrivắ ,sleitắ de putere Inoatắ prin omắtul ce-ajunge pin-la piept Incrincenat, asteaptắ, sfirsitul in tắcere Si-o lacrimắ prelinge incet pe-obrazul drept. Pắdurea amuteste, iar vintul nu mai bate Infioratắ luna, se-ascunde, dupắ nor Din cer, ghicind ospắtul, doar corbi vin aproape Plutind ca niste umbre si croncắnind in cor. Dezlantuitắ haita spre pradắ nắvắleste Muscind la-nvalmắsealắ cu coltii de otel Se sfisie-ntre dinsi, iar singele-i orbeste Si ura introneazắ, cumplitului mắcel. Deodat, o fulgerare, despicắ bezna noptii Si aerul vibreazắ de tunetul urmat Rắzbunatoarea ploaie, infinge plumbii mortii In haita care fuge, de omul inarmat. Prin rắnile-aburinde se scurge-n valuri viata Si moartea stắ la pindắ, s-o ia pe-al sắu hotar Pe ochii blinzi si negri, se pune in vắluri ceata De groazica durere ,frumosii muschi tresar. Privirea ei umbritắ, implorắ salvatorul Sắ-i curme agonia, trecind-o printre drepti La ochi isi duce arma, din milắ vinắtorul Si minghiie trắgaciul..de ce nu tragi?ce-astepti? De ce lungesti durerea, cind poti printr-o miscare Sắ implinesti dorinta, scắpind de suferinti Cắmasa infloratắ, ti-o rupi cu-nversunare Oprind plecarea vietii,pe moarte vrei s-o minti? Un vint taios aleargắ, pe-ntinderea pustie Si vắlul mortii aseazắ pe ochii inghetati Pe bratele vinjoase o porti cu duiosie Spre casa strajuitắ, de brazi-npovắrati. |
|||
Pune poezia Ciuta pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |