E aproape miezul noptii,iar ceru-i ca de smoalắ
E ora cind strigoii se plimb nestingheriti
In case, lumea doarme, doar mamele se scoalắ
Sa linisteascắ prunci, flắminzi, neprihắniti.
E noapte zbuciumatắ, un inceput de toamnắ
Cu nori de plumb ce-asteaptắ, povara sắ descarce
Cei mici la sinul mamei, incearcắ sắ adoarmắ
In cint duios de leagắn si minghieri dibace.
.
Din dezlắntuita vreme o fantomắ se desprinde
Si in casa parắsitắ ,luminắri de ani aprinde
Lacrimi binecuvintate, din orbite-ncep sắi curgắ
In genunchi cu evlavie Domnului inaltắ rugắ.
In mormintul de la Putna, nu poci Doamne s-odihnesc
Cind Moldova-i impắrtitắ,cind pắmintul strắmosesc
Pingarit de hoarde este,rusi, cazaci sau gắgắuzi
Flắminzi de a noastrắ glie,flắminzi ,rắi, vicleni si cruzi.
Io lắsata-m mostenire si poruncắ pentru frati
O Moldovắ cu hotare, intre Nistru si Carpati
Si pe veci legata-m neamul,de un sacru legắmint
Ca nici palmắ sa cedeze, din pắmintu-acesta sfint.
Au venit din lumea largắ si se cred acum stắpini
Nu iar incắpea pắmintul, de tilhari si de pắgini
Au venit, dar cum venit-au s-or intoarce inapoi
Cắ Moldova nu-i incape ,cắ Moldova sintem noi.
Noi ce ne-am nắscut aice,noi ce singele-am vắrsat
Si pe fiecare petic ,fratii ni i-am ingropat
Noi ce-am mingaiat pắmintul si cu lacrimi l-am udat
Noi sintem aici stắpinii, nu acei ce lau furat.
In mormintul de la Putna, nu poci Doamne s-odihnesc
Pin-ce nu spalắm rusinea ,pin-ce neamul romanesc
Strins unit cu tara mumắ, vom lupta si vom fi noi
Dind la prunci o Romanie, fắrắ lanturi si gunoi.
NICK 1989
|