Pe insula de gheatắ ,lipsitắ de suflare,
Cu stinci a cắror piscuri, inalte, atinge norii
Inlắntuind tristetea, in sumbra condamnare
Un rắtắcit de suflet, asteaptắ-ntruna zorii.
Privirea- ncetosatắ, scurteazắ depắrtarea
Sa vadắ o fiintắ, sắ simt-aproape un om
Dar imprejur domneste, cit vezi cu ochii marea
Si-n insula de gheatắ, nui nici mắcar un pom.
Ingenunchind pe piscuri, spre cer inaltắ rugắ
Cersind ingaduinta, de-a nu trai-n pustii
Pe-obrajii care arde ,siroaie-ncep sắ curgắ
Iar gheata se transformắ, in riuri mici, zglobii.
Din cer se-aude-o orgắ, ce cintắ in surdinắ
Iar muntii se topeste, sub riul plin de foc
Pe bolta farắ stele, apare o luminắ
Prin cenusiul noptii,albastru-si face loc.
Spre marea agitatắ, priveste cu incordare
Sắ vadắ-n orizonturi, catargul salvator
Iar valurile-nalte, izbesc cu-nversunare
In insula de gheatắ si-n tristul sắu decor.
Se prắvaleste muntii, in hulpave adincuri
Iar stincile de gheatắ, se sfarma-n zeci de mii
Inprắstiind rắceala, in cele patru vinturi,
Trezind din amortire, intinsele cimpii.
Deodatắ, intreg vacarmul, se pierde-n depắrtare
Pe loc se-opreste vintul, iar orga a amutit
Pe boltắ astrul vietii, stralucitor rắsare
Si mingie prin raze, pắmintul inverzit.
La tắrm, din spuma mắrii, apare o zeita
Cu aurắ pe frunte si ochi de peruzea
Din flori de aur poartắ, pe cap o coronitắ
Si-n rochia sa dalbắ, straluce ca o stea.
Pe umeri cad in valuri cositele de aur
Iar pieptul ca de piatrắ ,tresalta-n mersul lin
Pe mijloc serpuieste, lucrat de-un mester faur
O micắ cingatoare, bắtutắ in rubin.
Obrajii ii sint petale, din rozele magnolii
Pe buze poartắ pirgul, ciresilor de mai
Prin genele-aplecate, isi slobozeste solii
Iar briza se dezmeardắ, in pắrul sắu bắlai.
Suflarea sa topeste, zapada-ascunsắ-n grote
Cimpia se rasfatắ, in sute de culori
Privighetoarea-naltắ, superbul tril de note
Spre bolta azurie si farắ pic de nori.
E primavarắ iarắsi, in insula de gheatắ
Si-n suflet primavarắ, cắ pot din nou iubi
In loc voi tine timpul, s-o simt intraga viatắ
Sắ-i gust din plin dulceata in orele tirzii.
NICK 1969
|