Am sắ povestesc in versuri, o intimplare adevắratắ
Petrecutắ-n astắ iarnắ, cu un bắiat si cu o fatắ.
Despre ironia sortii, cind ti-apare totul roz
In aceastắ scurtắ viatắ, care nu-i decit un loz.
Dupắ luni de insistentắ, astắzi pentru prima datắ
Este invitat la Ana, sắ petreacắ o seratắ.
Cu acest prilej, iubita o surprizắ ii promise
Care-i chinuie rắbdarea si-l facu sa-si facắ vise.
Pregắtiri s-arate bine ,toate scoase din cutie
Ziua acesta, doar oglinda ii tinu tovarasie
Isi mai repetắ o datắ, niste gesturi elegante
Si-un discurs cu vorbe-alese, presắrat cu niste poante
Multumit de cum aratắ ,trece pe la florắrie,
Iar avutul il topeste, pentru o bijuterie,
Cắ ghicise cắ surpriza, inventatắ de iubitắ
Va fi public anuntarea, cắ e sigur logoditắ.
Seara aceasta se-nplineste, visul sắu cladit cu trudắ
De emotie cắmasa ii este-nspate aproape udắ.
Inima o ia la goanắ intr-un trap vilejios
Iar stomacul i se strinse intr-un ghem mic si sirmos
Va cunoste astắ searắ, frati, parinti, prieteni, rude
Curiosi sắ afle totul despre-namoratul june
Dar pinắ va trece proba ,..timpul ii va fi calvar
Cắ va fi tinta privirii, ca gindacu-n insectar.
Insắ toate-s trecắtoare si rasplata stie bine
Va fi infinit mai mare ,..dupắ ploi ,zile senine
Cu aceste ginduri iatắ ,Ionicắ se indreaptắ
Spre casuta unde-n poarta mult iubita il asteaptắ.
Cum il vede il sarutắ si pe ochi basma ii pune
Il conduce apoi in casắ si afectuos ii spune
Cắ se-ntoarce intr-o clipắ,..la ochi sắ nu se deslege
Cắ surpriza n-are farmec,..el tắcut o intelege.
Stắtea supắrat Ionicắ, cắ stiuse cắ serata
Ii va fi surpriza vietii si se va-nsura cu fata
Si cind colo-ntreaga casắ este o liniste deplinắ
Bun prilej pentru Ionica, de a trage o basinắ.
Il tinuse-ntreg traseul, iar acum de supắrare
Ii dắ drumul cu furie, sắ se-audắ cit mai tare
Filfii apoi cu haina, sắ se-nprắstie mai iute
Pinắ a se-ntoarce Ana,sắ nu simtắ, cắ mai pute.
Dar deodatắ-ncremeneste, simtind tragedia toatắ
I-si aruncắ basmaluta si buimac priveste roatắ
Mesele sint arhipline ,rid cu toti in cascadắ
Doar Ionicắ nu aude, nici nu are ochi sắ vadắ.
Se intoarce pe cilciie si spre casắ tine-o fugắ
Blestemindu-si cruda soartắ, Domnului inaltắ rugắ,
Sắ-l ascundắ de rusine, chiar pắmintul sắ-l inghitắ
Cắ pierduse intr-o clipắ si onoare si iubitắ.
Nick 25 06 1989
|