Mai spune-mi odatắ povestea, cu rosu sau verde-npắrat,
Sau basmul cu zina ce zboarắ, in mindrul rắdvan fermecat
Mai roagắ-l pe bunul de sus cind adorm, sắ cresc sắnatos si voinic,
Si fắmắ voios cu o vorbắ de-alint, atunci cind mắ pling din nimic.
Sarutắ-mi obraji si fruntea-n sudori, atunci cind cu boala mắ bat
Si stringe-mắ-n brate cind plinắ de griji,veghezi nopti in sir linga pat.
Fii mindrắ cind stiu poezii pe de rost si spune cắ sint cel mai bun,
Chiar dacắ vreo poznắ pe-ascuns iti mai fac si o micắ minciunắ mai spun.
Coboarắ o clipắ din cer sắ mắ vezi, cum umbra ti-o cat pe alei,
Cum plin de sperantắ m-agắt de vreun brat strigindu-le,..doamnắ mắ vrei?
Nu mila o caut in ochi strắini,o milắ uitatắ-ntrun ceas
Ci dorul de-o clipắ c-as fi ce am fost,nu bietul copil de pripas.
Mai spune-mi odatắ mắmico povesti, s-adorm sắ mắ simt ocrotit,
Cu valuri ce poartắ destinu-n strắini, sắ lupt ,nu sint pregắtit,
Intoarcete mamắ din tristul mormint, redắ-mi bucuria de-a fi..
Nimic cu nimicul si lutul cu lut, mắ-ndeamnắ spre tine-n-tro zi.
|