Obosit de-alergaturắ,dupắ deal, bắtrinul astru
Coloreazắ in rosiatec, cerul pin-acum albastru
Palidắ si somnoroasắ-n lac ,isi spala obrazul luna
Iar din neant apar pe boltắ, stele, una cite una.
Cu aripa protectoare, noaptea acoperắ pắmintul
Doarme tot ce e suflare ,doar putin adie vintul.
Fermecat de vraja noptii, Ionut, fiu de-npắrat
Hoinareste prin pắdurea ,ce-nconjoarắ al sắu palat.
Luna ii indreaptắ pasi, spre poiana cu narcise
Loc de tihnắ si de tainắ, unde faureste vise.
Deseori il prinde zorii, atipind pe muschiul verde
Sau din florile pắdurii, impletind cununi si jerbe
Ochii ii scinteiaza-n beznắ, ca tắciuni aprinsi in vatrắ
Cind in poienitắ vede, instalatắ acum o satrắ.
Ceartắ, tipete si larma ,pingaresc tắcerea noptii
Ciini legati de coviltire, scheaunắ cerindu-si portii,
Caii pasc din iarba grasắ si pe foc, cazanu-i plin
Iar tiganii, beau din ploscắ, rubiniul vin pelin.
Fetele-npletesc argintii, in cosite si in salbe
Pe vreo minắ de fineatắ, stau batrini cu plete dalbe.
Mame leganindu-si prunci, picotesc de-a zilei trudắ
Cu picioarele desculte, zdrentắrosi, copii zburdắ.
La un semn intreaga satrắ, lingắ foc, se-adunắ roatắ
Tamburinele bat ritmul, iar din cort apare o fatắ.
Vintul a uitat menirea, luna sa oprit in loc
Sắ priveascắ pe Amanda, cum danseazắ linga foc.
Fiica codrului si a noptii si a satrelor reginắ
Descreteste frunti umbrite, zimbitoare si seninắ.
Zeci de tineri o adorắ prinsắ-n dansul avintat
Ionut, ascuns prin preajmắ, o priveste fermecat.
Zorile destramắ vraja, norii negrii se adunắ
Vintul trimbitắ prezenta, prevestindu-se furtunắ.
Strắjuiti de osteni cắlare, satra pleac la palat
Raspunzind poruncii date, de temutul impắrat.
Cu privirile speriate, palizi si cu fata suptắ
Se dau unii dupa altii, ascunzindu-si haina ruptắ.
Doamnele in rochii scumpe si podoabe fắrắ pret
Ii priveste cu mirare si-ntorc capul cu dispret.
V-am chemat sa o dati pe Amanda pentru a fiului placere..
Sắ o scoatem la luminắ, oferindui rang si-avere
Iar voi parasiti tinutul, fắr a-ntoarce inapoi
Sa traii cum vắ e neamul, in mocirlắ si noroi.
Din strabuni avem menirea, de a fi in pribegie
Ne-am nắscut sub cerul liber, fắrắ patrie si glie.
Alungati din tarắ-n tarắ flaminzind si in nevoi
Sintem pleava spulberatắ si-a popoarelor gunoi.
Mi-ati propus sắ-mi lepad neamul, oferindu-mi rang si-avere
Sắ imi murdaresc virtutea, pentru a fiului placere
Cinstea nu e de vinzare ,chiar dacắ tigani sintem
Peste satrắ, sint reginắ, nu femeie in harem.
Peste dealuri, noaptea tese, pinzắ deasắ de-ntuneric
Stelele isi desfac corola ..si o cometắ-n zbor himeric
Vrajắ si dorinti imparte ,strắlucirea sa prin ani
Prin pắduri, in miez de noapte, trece o satrắ de tigani.
1982
NICK
|