Zimbeste iubito si-aprinde, sclipirea din ochii de vis
Zimbeste si-ascunde tristetea ,uitata de vremi in abis
Maruntelor griji ce apasa, arunca cu sarm la gunoi
Zimbeste icoanei ca drumul, spre neant, il strabatem in doi
Zimbeste furtunii in treacat, ce riduri pe frunte ne sapa
Gindind ca in viata, sint simple,virtejuri in cana de apa
Ridica privirea spre-naltul si trece prin nori spre senin
Zimbeste naivelor arcuri,ce-arunca sageti cu venin.
Refrenul din cintecul sortiiiubeste iubito cu foc
Zimbeste sperantei de-o clipa si clipa opreste in loc
Arginti furisati pe la timple vor ride si cere tribut
Oglinzii cu cioburi de viata si viata cu timpul pierdut.
Zimbeste iubito si-aprinde sclipirea din ochii de vis
Zimbeste si-ascunde tristetea uitata de vremi in abis
Maruntelor griji ce apasa, le-arunca cu sarm la gunoi
Zimbeste icoanei ca drumul,spre neant il strabatem in doi.
|